`

Dimineața începe cu cafea și o listă de „îmbunătățiri strategice" pentru site. Sunt convins că știu ce trebuie făcut.

Primă decizie: șterg tot ce e scurt. Articolele de 200 de cuvinte devin 800, nu pentru că am ceva de spus, ci pentru că „lungimea contează". Adaug paragrafe întregi despre contexte pe care nimeni nu le-a cerut. Un ghid simplu de trei pași devine un eseu despre istoria domeniului.

La 10:30 încep să reorganizez totul după cuvinte cheie. Fiecare pagină trebuie să conțină exact douăzeci de apariții ale termenului principal. Nu contează că sună nnatural. Am citit undeva că densitatea e importantă. Rezultatul? Propoziții care se repetă cu mici variații, de parcă am uitat ce am scris cu un rând mai sus.

Pauza de prânz vine cu o revelație: trebuie să creez conținut pentru fiecare etapă a „călătoriei clientului". Scriu șase versiuni ale aceleiași informații, fiecare „adaptată" unui moment diferit. În realitate, copiez și reformulez același lucru până când cuvintele își pierd sensul.

După-amiaza continui cu eliminarea tuturor elementelor vizuale care „distrag atenția". Rămân cu pereți de text negru pe alb. Professional, gândesc eu. Insuportabil de plictisitor, ar spune oricine altcineva.

La 17:00 adaug formulare pe fiecare pagină. Doisprezece câmpuri obligatorii pentru „segmentare avansată". Cine are nevoie doar de prenume când poți cere data nașterii, poziția exactă și obiectivele pe cinci ani?

Seara testez singur site-ul. Mă plictisesc după prima pagină. Nu găsesc rapid ce caut. Formularele mă irită. Am transformat ceva simplu într-un labirint birocratic.

Lecția? Strategia fără empatie e doar complicație ambalată elegant.

`